Romanii-la-putere

Se asterna pe camp verde Flori de gheata si de mei Pe-al sau cap se cerne moartea Paru negru-n buze rosii Ce palira incet,incet Iara trupu-i inghetat Se crapa-n bucatele mii, Mana ta in a mea mana, Pierde forta ca o stea Ce-a sstralucit si a perit Ochii verzi-ntunecati pierd sclipirea Cea de viata ,iara al meu suflet Moare cu a ta fromoasa voce.

Zăpada s-a topit, totuşi nu e nici un semn de primăvară. Muzică dulce sună lângă mine, dar pianul e departe, pierdut în ceaţă de lumini, iar sunetul e rece, nici nu îmi atinge inima. Aş zâmbi şi  m-aş bucura căci nu este ger aici, dar nici foc nu este...căldură fără joc. Lumină, muzică, căldură...de când au devenit atât de goale? E perfect aici...în formă. Dar e atât de frig afară şi nici un pic de zăpadă să ascundă colţii, iar perdelele îmi sunt